Haine de mort

Se imbraca incet, ca pentru o inmormantare. Cu privirea in jos si cu miscari lente de marfar purta o haina de mort. Cu buzunarele pline de amintiri si durere. Miscandu-se ca un robot mecanizat de procesul redudant ce il transforma intr-un mutant al tehnologiei biologice in care zacea o inima insangerata. Cu  ochii inchisi o visa sub un asternut cald cu un ceai aromatic sub buzele moi ca un nor. Isi luase avantul pretios pe care il visa sub auspiciile invidiei. Secolele trecute si viitoare formau un perete orb din care se scurgeau picaturi netede de perete decojit intr-o mumificare mucegaita.

-Vrei sa mori inaintea mea? il intreba cu un glas lucid ce nu exprima nimic. Ascundea
-As fi egoist. Nici macar cinci secunde nu vreau sa respir. Nu as mai avea cu ce.

Exaltare.

Radea cu fiecare milimetru din buza, un ras amar si melancolic. Ar fi vrut sa ii ceara iertare pentru fiecare greseala. Doar mana ei calda il lega de pamant. Restul era un gol in care pluteau fragmente de speranta. Moartea ei ar fi oprit rotatia pamantului. O asculta pietrificat sorbindu-i fiecare lacrima.

Ii saruta lacrimile.

-Termina. Incerca sa isi ascunda durerea in palme.
-Conteaza viitorul sau trecutul?. Discutii, lumea inconjuratoare?. Ma simt ca un somnabul invins. Acolo sus pe cerul privit mereu in fiecare seara zace Raiul.. Fiecare mort cu steaua lui putrezita in inertie. Poate voi fi o dorinta.
-De unde stii toate astea?
-Nu imi mai plac cuvintele mari. M-am saturat sa ma ascund dupa ele. Uneori ma balbai ca un mut incercand sa iti spun ceea ce stii deja.
-Vrei sa schitam planuri pe o foaie? a schimbat traseul conversatiei ca un gondolier experimentat.

Mortul nu isi alege hainele.

-Nu!
-De ce?
-Poate o mototolim.
-Poate ai dreptate.

Ridica pixul de pe foaie. Scrisul incepea sa devina inutil.

O foaie completata cu lacrimi….de fericire perisabila.