Haine de mort

Se imbraca incet, ca pentru o inmormantare. Cu privirea in jos si cu miscari lente de marfar purta o haina de mort. Cu buzunarele pline de amintiri si durere. Miscandu-se ca un robot mecanizat de procesul redudant ce il transforma intr-un mutant al tehnologiei biologice in care zacea o inima insangerata. Cu  ochii inchisi o visa sub un asternut cald cu un ceai aromatic sub buzele moi ca un nor. Isi luase avantul pretios pe care il visa sub auspiciile invidiei. Secolele trecute si viitoare formau un perete orb din care se scurgeau picaturi netede de perete decojit intr-o mumificare mucegaita.

-Vrei sa mori inaintea mea? il intreba cu un glas lucid ce nu exprima nimic. Ascundea
-As fi egoist. Nici macar cinci secunde nu vreau sa respir. Nu as mai avea cu ce.

Exaltare.

Radea cu fiecare milimetru din buza, un ras amar si melancolic. Ar fi vrut sa ii ceara iertare pentru fiecare greseala. Doar mana ei calda il lega de pamant. Restul era un gol in care pluteau fragmente de speranta. Moartea ei ar fi oprit rotatia pamantului. O asculta pietrificat sorbindu-i fiecare lacrima.

Ii saruta lacrimile.

-Termina. Incerca sa isi ascunda durerea in palme.
-Conteaza viitorul sau trecutul?. Discutii, lumea inconjuratoare?. Ma simt ca un somnabul invins. Acolo sus pe cerul privit mereu in fiecare seara zace Raiul.. Fiecare mort cu steaua lui putrezita in inertie. Poate voi fi o dorinta.
-De unde stii toate astea?
-Nu imi mai plac cuvintele mari. M-am saturat sa ma ascund dupa ele. Uneori ma balbai ca un mut incercand sa iti spun ceea ce stii deja.
-Vrei sa schitam planuri pe o foaie? a schimbat traseul conversatiei ca un gondolier experimentat.

Mortul nu isi alege hainele.

-Nu!
-De ce?
-Poate o mototolim.
-Poate ai dreptate.

Ridica pixul de pe foaie. Scrisul incepea sa devina inutil.

O foaie completata cu lacrimi….de fericire perisabila.

Mov

Taceau amandoi sub lumina slaba a becului, ea se afunda cu nasul intr.o carte si el fuma bucatica de cer mov din fata ochilor. Fiecare emanatie a tigarii se indrepta spre varful ochilor si invaluia pasarile mici ca petele de cerneala de pe cer, lipite pe aripile ingerilor de ceara. Traiau in lumea lor, a lui haotica si fara sens, a ei la fel dar cu mici diferente. De aia statea unul langa altul in aceeasi camera galbejita de lampa ce statea sa arda. Seara el o tinea prea mult deschisa incercand sa descifreze codul fiecarei carti in parte. Daca o termina punea ceasca alba murdara de cafea pe margine peste ea, inchidea lampa si reflecta la tot ce citise. Zacea cu ochii deschisi intr.un pat ce miroasea a flori de mormant. O liniste din care iesea si cel mai nesemnificativ atom.
-La ce te gandesti? De fiecare data ii punea aceea intrebare. Incerca sa ii ghiceasca urmatoarele cuvinte sub pleoape. Nu ii raspundea niciodata prompt sau facand vreo aluzie. Ii macina curiozitatea.
-La nimic. Raspunsul mincinos cu putin grad de adevar.

Nu isi potrivea niciodata ochelarii, sau poate nu observase el. Ii placea sa ii studieze micile gesturi, sa le indese in inima suprasolicitata, scotand copcile de pe fiecare cicatrice. Stia ca se vor transforma in amintiri dureroase mai tarziu. O amagire sadica a unui suflet pesimist. Uneori uitase propia lume in care respira in favoarea viselor pe strazile parasite de ploaie. Inimile lor rimau in poezia scrisa pe catastiful timpului. Ca un pictor fara maini picta chipul cufundat intr.un ras in fata destinului, locul lor in pulsatia vietii.

-Vino pana la geam si priveste cerul. I.a spus.o cu regret in glas, de parca ar fi pierdut.o in stele. Si.ar fi luat zborul. A preferat sa se intoarca cu spatele la cer si cu o tigara in mana. O Maria incununata de palaria albastru violet a norilor, ii statea bine pe geam, chiar daca fiecare miscare a ei accelera pulsul inimii lui. Ar fi vrut sa ii spuna dar stia ca e un las si nu putea sa emita nici un sunet in fata fericirii.
-Imi place. Il privea cu obrazul pe spatelui lui. Un simplu raspuns naiv a declansat o furtuna in el, mai apriga si zgomotoasa decat un cer negru ca pelerina mortii.
-As vrea ca norul ala sa ramana pe veci acolo.
-Te crezi nemuritor acum? Uitasera blocurile gri din fata si dramele cotidiene.
-Sincer nu as vrea, probabil ca m.as plictisi. Dar poate il vor remarca si altii dupa mine.
-Da…cine stie cati poeti melancoli isi vor mai fuma tigara pe geamul asta. Avea impresia ca ii miniaturizeaza conceptele lirice.
-Glumesc. A zis.o cu o voce stinsa, indeajuns incat sa il auda dar sa nu si uite.
Iubea rasul ala…fiecare sunet netraductibil juca rolul de bat de toba in inima lui. Ar fi vrut sa o faca fericita pana la ultimul viitor. In fata lor se juca imprevizibilul si speranta. Pesimism si optimism.

-Scrie.mi o poveste despre o tigara. Aveau obiceiul de a compune povesti din nimicul plictiselii, pluteau pe acelasi ocean al absurdului cautandu.si insula salvatoare.
El se gandea la o poveste lunga. Isi imagina doar conceptul de tigara transmis prin diferite etape ale vietii si rolul ei in fiecare moment. Prima tigara fumata cu prietenii, poate fortat de imprejurari si anturaj ori incercarea lui de a.si exterioriza frustrarile prin postarea unei atitudini aparent superioare. Tigara de dupa cu prima prietena, inima ii batea sub fata ei. Ultima tigara statea in suspans. Oare ar fi fost o poveste trista terminata cu un cancer pulmonar ori o tigara fumata pe banca unui parc incarcat de amintiri?.
-Nu am chef sa o scriu. Desi avea in minte alternativele beletristice a preferat sa isi caute alt domeniu de interes.

Evolutie

Imi place sa cred ca sarmana barza a fost o pasare dezorientata. Legata la ochi ca justitia, ne-a dat drumul in uterul mamelor noastre cu deplina inconstienta. N-o putem condamna, desi unii fac asta constant. Ne-am nascut pe ruinele Raiului, invatand pasii spre ocolirea intrarilor subterane. Cascavalul are alt gust dupa ce ne prindem ochii in capcane, injuram cu scuipaturi viclenia vulpii si murim plictisiti de prea multa liniste. Acest traseu homeric nu poate avea o forma descriptiva decat stors picatura cu picatura formand un amalgan alegoric. Orice idee fiind un zid de cuvinte ce poate fi oricand daramat de obuzele argumentative.